THOUSANDS OF FREE BLOGGER TEMPLATES ?

marți, 25 august 2009

Inchisoarea din sticla


La doi metri distanta se afla iesirea.Nici nu stiu cat timp am ratacit in locul asta.Un gol imens imprejmuit de un perete gros de sticla.Sunt atat de aproape,mult timp locul asta a fost singura certitudine.Am cutreierat minute,ore,zile intregi,sperand ca o sa gasesc o spartura,iar acum,iata!Sunt in fata ei!Dar daca ies,care va mai fi sensul vietii mele?Frustrarile m-au inchis aici!Speranta a gasit o portita de scapare!Nu vreau sa fiu prinsa intr-un loc mai rau ca acesta!Stiti cum e,atunci cand visul tau este aproape implinit,cu timpul uiti sa il apreciezi,uiti cat de important era pentru tine atunci cand nu era implinit.De ce atata tevatura pentru un lucru atat de marunt?Poate ar trebui decat sa ies...

Nu sunt decat un copil natang care a uitat sa fie fericit.Am uitat cat de important este sa iubesti,ma tem de suferinta!Mi-e frica sa traiesc!Vantul suiera prin spartura din perete...simt din nou!Ies...timpul se opreste pentru cativa ani...sau cateva minute,nu mai stiu!Sunt in parcul central,alerg fericita!Si strig,"te iubesc lume!",nimeni nu spune nimic,de parca nu as fi acolo,sau sunt mult prea insignifianta!In cateva fractiuni de secunda ajung intr-o sala imensa de teatru.Cortinele se ridica,o multime de oameni cu tinute vechi purtand masti au privirile atintite spre mine,ma uit sfioasa in jur,oamenii de pe scena izbucnesc in hohote,sala rade....Sangele clocoteste in mine,imi doresc sa nu mai exist...sa fiu decat o bucata de materie.In cateva secunde ajung intr-o biserica,simt un junghi in inima si respiratia mi se accelereaza.Privesc alarmata in jur.Scot un strigat de ajutor,dar nimeni nu se clinteste,de parca ar fii impietriti!Parintele continua slujba,de parca nimic nu s-ar fi intamplat.Respiratia imi revine la normal...ma trezesc in marele gol.Incerc sa sterg cu maneca sudoarea de pe frunte! Timpul isi continua cursul.Ma vad in situata de a alege..Ma tem ca voi trece neobservata sau ca nimeni nu imi simte lipsa,ma simt ca un bufon din circul vietii,un bufon care si-a pierdut culorile,si vede totul in alb si negru.Un bufon satul sa faca jonglerii,satul sa mai fie bufon!In inchisoarea mea e cald,si nimic nu doare,pentru ca sunt izolata!Dar daca nu voi iesi,voi uita ce inseamna sa traiesti!Ma voi multumi cu dulci nimicuri.
In sfarsit fac un pas,si ies,trag adanc aer in piept.Ce bine e sa traiesti!

joi, 20 august 2009

Doar atat


Am simtit ca pot face tot ce doresc.Am atins culmile gloriei.Am zburat cat am putut de sus.Imi auzeam bataile propriilor aripi in adierile calde.Mi-am amintit ca fiecare fiinta are un scop asa ca m-am oprit pe o floare dulce de liliac.M-am intrebat ce te poate face mai fericit decat asta?Ma simteam implinit,nimic nu mai conta.Dar un gol a aparut in sufletul meu.Mi-am dat seama ca fericirea nu era floarea de liliac nici aerul proaspat sau culorile ce se impregnau pe aripile mele...Cu fiecare secunda golul se amplifica.
Imediat mi-am reluat zborul, trebuia sa descopar ce inca nu stiam. Zburam,ma lasam pur si simplu condus de mirosul pudic al florilor,ce ma ademeneau parca,conducandu-ma intr- capcana.Am ajuns intr-o gradina plina cu cele mai impresionante flori.Sute de culori,arome,parfumuri...M-am bucurat de cel mai impresionant amurg.Lumina rosiatica se revarsa peste petalele albe ale crinului meu.Imaginea pe care o vedeam era ca un vis.Un vis din care nu imi mai doream sa ma trezesc vreodata.Dar fericirea nu a durat prea mult.Golul era mai dureros ca niciodata.Mi-am dat seama ca fericirea nu era in amurgul impresionant sau in parfumul pe care il emanau florile.Trebuia sa fie ceva mai presus de toate.
Dezamagit ca nu am aflat de ce lucru aveam nevoie pentru a fi fericit,am zburat .Am lasat in urma apusul insangerat,m-am ferit de ochiul rosu al soarelui ce ma certa parca de neputinta mea.Neputinta de a fi fericit.Nu puteam sa imi explic ce lucru atat de important putea sa imi umbreasca existenta!Nu peste mult timp lumina palida a lunii se revarsa peste trupul meu diafan.Intunericul m-a lovit brusc.Misterioasa noapte hranea golul din sufletul meu.Ma simteam mic,in fata unei forte cu mult peste mine.Mic intr-o lume in care totul este mare.Prea mic pentru a fi fericit?Dar fericirea nu are nimic de a face cu marimea!Nu eram prea mic pentru a fi fericit!
Sfere albe luminau strada pustie. Decorul spectral era completat de muzica unei viori dezacordate ce se auzea vag din departare.
Am zburat atat de sus!Atat de sus incat am atins sferele,si mi-am ars aripile!Un ultim cuvant imi trecu prin minte!Iubire!Acesta era scopul.Orice fiinta este incapabila sa existe fara iubire!
Toate gandurile se stergeau treptat.Totul se intuneca,mica fiinta insignifianta se stingea...micul fluture in cautarea iubirii...