Cosmarul meu

Ora 12:54
M-am trezit cu rasuflarea taiata.Am avut acelasi cosmar.Acelasi pe care il am de cateva seri.
Imi vad reflectia in geam,si ma sperie.Ochii imi sunt sticlosi,plini de ura.Fata mea e palida .Nu inteleg ce se intampla!Oare imi pierd mintile?Incerc sa formez un numar,dar imi raspunde aceeasi voce,aceeasi voce mereu!"Uita-te in spatele tau!"Simt o rasuflare in ceafa,intorc capul usor,vad o batrana palida cu ochi plini de ura.Intind mana spre ea!Ea imi urmeaza miscarea,degetele noastre se ating,si dispare.Ingrozita ies din casa,desculta.Afara ma izbeste un frig naprasnic.Am uitat ca e iarna,dar nu imi pasa.Fug,nici nu imi trece prin cap sa ma opresc.Aud telefonul cum suna,raspund."Uita-te in spate!"Cu sangele inghetat de spaima,intorc capul,in spatele meu este tot ea,si atunci incerc sa tip,dar nu mai am glas.Vreau sa fug,dar picioarele mi s-au ingreunat,si apoi ma trezesc ingrozita,fara chef sa mai dorm.
Mi-e frica sa privesc in spate,mi-e frica sa nu regasesc chipul schimonosit,plin de ura.Mi-e frica sa dorm,ma trezesc mereu mai obosita decat eram cand m-am culcat.Ma simt imbatranita,fara vlaga.O sa mai incerc o data,o sa ma pun in pat...sa dorm.
------------------------------------------------------------------------------------
4:30
M-am trezit plangand.
Am intors capul,ea era in spatele meu,ne-am privit ochi in ochi.Apoi am inceput sa plang,ca un copil caruia i s-a furat bomboana.Batrana ma privea cu parere de rau,lasand o lacrima sa curga pe obraz,apoi s-a intors si a plecat,m-a lasat pe campul inverzit plangand cu sughituri.In ochii ei era teroarea,in ochii ei mi-am vazut nostalgia.Toata tristetea se ascundea in ochii ei.Atunci am stiut ca o sa plece,ca nu o sa o mai vad niciodata,si am simtit o usurare imensa.Am aflat cine era,si ce vroia.
O cunosti si tu,si el,noi,toti!O stim din carti,din vise si din viata.Se ascunde in fiecare din noi,si asteapta sa fie scoasa la iveala.E partea ta intunecata,trista,e sinele tau vesnic nemultumit.Vesnic invidios,plin de ura.Scapa de el,sau el va scapa de tine!Ai curajul sa te uiti in ochii lui!Sa il izgonesti,altfel vei ajunge o umbra,ce incetul va disparea fara urme,lasand in loc un monstru.

Cugetari

Nu stiu ce scriu si de ce vreau sa scriu,tot ce stiu este ca las degetele sa apese tastele la intamplare formand niste cuvinte anapoda.Nu imi pasa cata coerenta am sau cat de bine gandit e ceea ce scriu,pentru ca este spontan.Simt nevoia sa ma eliberez de ganduri,si o fac in felul meu.Daca m-as intinde pe pat cu siguranta as adormi instantaneu,dar nu o fac,si stiti de ce?Pentru ca am prea multe ganduri nespuse si daca nu le spun acum,risc sa se piarda,sa le inghita uitarea,am pierdut prea multe idei in felul asta,si tot ce am reusit sa invat,este ca atunci cand ai ceva de spus,e bine sa spui.
Ma gandeam zilele astea care sunt ambitiile omului.Vrem intotdeauna sa ne autodepasim,oricat am avea tot mai mult vrem,nesecata este setea noastra de cunoastere.Tindem spre perfectiune,si ne iese de minune in unele aspecte.Tot mai multe raspunsuri date,tot mai mult se dezvolta creierul uman.Cand vom ajunge la apogeu,vom fi invingatori.Omul va cunoaste tot,va fi multumit.Si ma chinuie faptul ca dupa apogeu nu mai e nimic,decat decaderea,ajuns pe cea mai inalta treapta,nu iti ramane altceva de facut decat sa cobori.
Oare asta sa fie destinul omului?Urcam doar pentru a cobori.Dar important este felul in care urcam si felul in care coboram.
O alta preocupare a omului este tineretea.Nimanui nu ii place sa imbatraneasca.Dintotdeauna m-au intristat batranii,pentru ca stiu ca intr-un final asa voi fi si eu.Intr-o zi voi privi cu nostalgie anii copilariei si o sa ma intreb cum de a trecut totul atat de repede?O sa regret lucrurile pe care le-am facut si mai ales pe cele pe care nu le-am facut.
Cu sistemul imunitar la pamant,voi fi prea preocupata sa imi iau pastilele pentru a putea sa ma bucur de liniste.Si mai dureros este ca decazi pana la sfarsit...

Intrebari

Intr-o lume in care saracia si calamitatile naturale sunt in floare,oamenii traiesc doar cu grija zilei de maine.Prea multi politicieni corupti,prea multe ganduri ascunse,prea multe intrebari fara raspuns.Prea enigmatica e aceasta lume.
Luam exemplu tarile subdezvoltate,va vine sa credeti ca undeva pe aceasta planeta unii oamenii mor de pneumonie?Sau sfarsesc la maxim 30 de ani pentru ca sunt subnutriti?Pare incredibil,dar este trista realitate.
In Romania lucrurile sunt mai bune.Desi nu ne putem mandri cu o dezvoltare onorabila,cu salarii decente pe cap de locuitori sau cu un presedinte bun.Peste tot e un adevarat haos.Si ne punem cu totii aceleasi intrebari.Cum s-a ajuns aici?Nimeni nu isi asuma raspunderea."Nimeni nu este de vina!"Poate doar javrele din parlament.
Cand lucrurile merg atat de prost,nu ne ramane decat un lucru de facut.Sa injuram,sa urlam,sa invinuim si...atat.Mii de cuvinte spuse fara rost,doar de dragul de a invinui pe cineva de greutatea vietii.Il gasim pe Dumnezeu vinovat de tot.De faptul ca a lasat aceasta planeta de izbeliste,sau mai rau ,ne indoim de existenta Lui.Dar oameni buni,poate ca El vroia sa fie altfel,dar destinul noi ni-l construim in functie de deciziile noastre.De multe ori ma gandesc la toata treaba asta.Dar ma depaseste.Sunt din ce in ce mai multi atei,inr-un fel ii inteleg.Si eu am indoielile mele.Am destule dovezi pro si contra.Oscilez intre cred si nu cred,desi prefer prima varianta.Sunt mult prea egoista sa cred ca sunt doar un animal evoluat fara un scop anume.E mult mai bine sa fiu o piesa dintr-un proiect bine ticluit.Nu inteleg de ce vor oamenii sa dovedeasca un lucru care intr-un final nu va aduce decat nefericire si mult mai multe inrebari.Pana la urma religia nu face nimic rau,din contra.Este singura fericire a noastra.Speranta intr-o viata mai buna.Intr-un loc unde durerea,foametea,razboiul sunt ca niste povesti horror.Tot religia ne arata ca avem un scop.Pentru ca asta a fost principala intrebare de-a lungul vremii!Care este scopul existentei noastre?Ne nastem,copilarim,ne facem un viitor,un camin,obositi de rutina zilnica,imbatranim...murim.
Cam asta este tot ce am avut de zis.In concluzie,mi-am exprimat parerea intr-o problema ce ma tulbura de mult timp.Existenta si problemele ei.Pentru ca ma surprinde tot mai mult dezinvoltura cu care privim problemele altora...

Un nou inceput

Durerea de cap nu imi da pace,cred ca am gripa,e epidemie la noi in oras.Microbi,asta era tot ceea ce imi lipsea.Nasul imi curge ingrozitor,am un munte de servetele in fata.Dar nu vreau sa ma plang...
... as putea sa pictez lumea asta difuza,in cele mai vii culori,as salva lumea,m-as salva pe mine,biata egoista.Dar nu exista suficiente culori,si stiu ca n-as reusi.
Decorul livid de toamna ma face sa ma cuibaresc intr-un loc,izolat.Din acest motiv,multe persoane iubite m-au uitat.Sau poate ca eu le-am facut sa ma uite.Cand te izolezi,oferi celorlalti un semnal.Ceva gen,plecati si lasati-ma in pace!
Am crezut ca am nevoie de liniste,dar linistea nu m-a ajutat.Va rog,nu faceti gresala mea.Nu va indepartati de prieteni.Este tot ceea ce conteaza.Regretele imi ocupa memoria,e ca si cum o voce imi reaminteste mereu ca e cineva acolo,caruia ii pasa de mine candva,doar ca am fost mult prea proasta sa observ.Pedeapsa mea este ingrozitoare.Cand esti doar tu cu tine,judecata este mult mai aspra.Merit toate aceste lucruri,stiu ca merit.Poate merit ceva mult mai rau,nu indraznesc sa cer indurare.
Viata mea se imparte intre scoala,teme si cateva iesiri.Nu am resusit sa imi traiesc adolescenta ca o persoana obisnuita,indraznesc sa spun ca mai sunt si altii ca mine,cel putin asa cred.Niste adolescenti plictisiti,gasind refugiu in cele mai stupide lucruri posibile.
Am ajuns sa imi construiesc o lume din cuvinte.Lumea mea petrecuta printre rafturile pustii ale bibliotecii.Mirosul paginilor vechi imi dau fiori.Traiesc in povestile altora,am uitat ca am si eu o poveste.O poveste ce trebuie scrisa,doar ca am pierdut condeiul,si hartia mi s-a terminat.
Imi vedeam viitorul,stand intr-o camera goala,cu un teanc de carti,o cafea si o lampa uzata.Mi se parea cel mai frumos viitor,dar am revenit repede la realitate.Cine si-ar dori un astfel de destin?Vreau o viata,m-am saturat sa traiesc in viata altora.De ce sa traiesc in personaje din carti?De ce sa nu fiu eu personajul?
Durerea de cap nu imi da pace,cred ca am gripa,e epidemie la noi in oras.Microbi,asta era tot ce imi lipsea.Nasul imi curge ingrozitor,am un munte de servetele in fata.Dar nu vreau sa ma plang...nu acum...cand a inceput povestea mea.Ma simt libera,si sunt fericita...totul va fii bine,simt asta.Este singura certitudine.