THOUSANDS OF FREE BLOGGER TEMPLATES ?

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Trestie cugetatoare


Traim pe o planeta populata de o multime de vietati,insa cu totii stim ca omul este stapanul Terrei.Atat de slab si totusi atat de puternic.Dupa cum spunea Pascal,omul este o trestie cugetatoare.Aceasta afirmatie se poate interpreta in mai multe feluri.Omul se lasa purtat de destin,asa cum trestia se lasa purtata de vant.Nu se poate opune,are o conditie prea simpla.E slaba,lipsita de aparare.Dar pe langa aspectele acestea omul are ceva ce trestia nu are.Gandirea.Mereu aflat intre certitudine si incertitudine,incapabil sa se limiteze in cunoastere.Dornic de afirmare si autodepasire.Si lucrul cel mai important,lucrul care izvoraste de undeva din adancurile intunecaoase ale propriei fiinte,omul este capabil sa iubeasca.
Iubim florile,iubim aerul proaspat,iubim animalele,ne iubim pe noi,si de ce nu...iubim si alti oameni.Nu am sa dau definitia iubirii,in primul rand pentru ca nu am nici cea mai mica idee ce inseamna.Nu stiu daca iubirea exista,sau e doar capacitatea omului de a se adapta.Tot ce stiu,e ca multi oameni vorbesc despre acest sentiment.
Asadar omul este o trestie mult mai dezvoltata.O trestie care stie ce este esecul si compasiunea.O trestie care merge un pas in fata,si se retrage cand ceva nu merge.O trestie naiva si melancolica.O trestie care stie sa o ia de la capat.
Cand trestia este smulsa din radacni de un vant puternic,cu timpul dispare...nelasand in urma nimic,decat materie deshidratata.In schimb cand un om moare,amintirea lui ramane vie.Asadar omul este nemuritor intr-un fel...

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Minciuna vs adevar


Incearca sa vezi dincolo de aparente.Nu tot ceea ce vezi este real,nu tot ceea ce ai crezut pana acum este adevarat,nu toate lucrurile sunt cum ai vrea sa fie.Cu toate astea suntem inca aici.Traim in minciuna.Intr-o lume in care nu tot ceea ce pare,este.
Putem sa asemanam viata cu o piesa de teatru.Fiecare om are un rol primit inca de la nastere.Nu putem schimba nimic in el,pentru ca a fost bine ticluit inca de la inceputul lumii.Daca nu iese bine,atunci ajungi o epava.Un om nemultumit de sine,pierdut printre remuscari,fara dorinta de a o lua de la capat.Decizi sa iesi de pe scena cu capul plecat.
Ei bine domnule,nimanui nu ii plac lasii.Lasii sunt lasati in pace,intr-un bol de plastic,unde nimeni nu intra.Dar bolul de plastic nu ne apara de noi insine.Te minti ca iti va fi mai bine,cand de fapt stii foarte bine ca nu este asa.Dar ce mai conteaza?Pana la urma intreaga viata e o minciuna.
Lumea in sine a fost cladita pe baza unui pacat.De cand Eva a gustat din marul interzis.Ceea ce ma intriga este faptul ca desi Adam si Eva au fost creati perfecti din toate punctele de vedere,au crezut in amagirile sarpelui.Aveau totul,dar vroiau mai mult,de aici se explica si ambitia omului impregnata in sufletele fiecaruia.In acest caz,oare cat de perfect a fost creat omul,daca a fost suficient de slab incat sa cada in capcana sarpelui?Omul dorea cunoastere,dar daca ar fi stiut unde poate duce,n-ar mai fi dorit-o niciodata.
Daca toata planeta ar fi locuita de nestiutori,cu siguranta ar fi o lume mult mai vesela.Nu degeaba se spune ca prostii sunt fericiti.Insa aceasta fericire provine din nestiinta,de unde revenim la aceeasi idee.O viata in minciuna.
Toate acestea fiind spuse,dumneavoastra ce parere aveti domnule?
Ce preferati?O minciuna reconfortanta sau un adevar nemilos?