THOUSANDS OF FREE BLOGGER TEMPLATES ?

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Trestie cugetatoare


Traim pe o planeta populata de o multime de vietati,insa cu totii stim ca omul este stapanul Terrei.Atat de slab si totusi atat de puternic.Dupa cum spunea Pascal,omul este o trestie cugetatoare.Aceasta afirmatie se poate interpreta in mai multe feluri.Omul se lasa purtat de destin,asa cum trestia se lasa purtata de vant.Nu se poate opune,are o conditie prea simpla.E slaba,lipsita de aparare.Dar pe langa aspectele acestea omul are ceva ce trestia nu are.Gandirea.Mereu aflat intre certitudine si incertitudine,incapabil sa se limiteze in cunoastere.Dornic de afirmare si autodepasire.Si lucrul cel mai important,lucrul care izvoraste de undeva din adancurile intunecaoase ale propriei fiinte,omul este capabil sa iubeasca.
Iubim florile,iubim aerul proaspat,iubim animalele,ne iubim pe noi,si de ce nu...iubim si alti oameni.Nu am sa dau definitia iubirii,in primul rand pentru ca nu am nici cea mai mica idee ce inseamna.Nu stiu daca iubirea exista,sau e doar capacitatea omului de a se adapta.Tot ce stiu,e ca multi oameni vorbesc despre acest sentiment.
Asadar omul este o trestie mult mai dezvoltata.O trestie care stie ce este esecul si compasiunea.O trestie care merge un pas in fata,si se retrage cand ceva nu merge.O trestie naiva si melancolica.O trestie care stie sa o ia de la capat.
Cand trestia este smulsa din radacni de un vant puternic,cu timpul dispare...nelasand in urma nimic,decat materie deshidratata.In schimb cand un om moare,amintirea lui ramane vie.Asadar omul este nemuritor intr-un fel...

0 comentarii: