THOUSANDS OF FREE BLOGGER TEMPLATES ?

sâmbătă, 19 iunie 2010

Cum mi-am petrecut adolescenta

Mă priveste înmurmurit de lângă uşa mare din lemn de fag.Cu vocea calmă, uşor stânjenit reuşeşte să îmi adreseze câteva cuvinte.Îl ascult fără să înţeleg ceea ce îmi spune.De mult timp facem parte din lumi diferite.Unele lucruri apar în viaţa noastră perturbând-o.Lasă urme adânci pe care numai timpul în măreata lui efemeritate le poate acoperi.
A. continuă să vorbească.Pentru prima data după multă vreme reuşesc să privesc în ochii lui.Are lacrimi în ei, şi glasul lui începe să tremure.Îmi dau seama, că omul acesta cu chip de copil, chiar m-a iubit.Prezenţa lui mă tulbură.În el se află trecutul meu, iar între aceşti patru pereţi albi, prezentul îmi aminteşte cât de nesăbuită am fost.Cu glasul stins, îi spun că vreau să rămân singură.Îmi aruncă încă o privire fugitivă, după care pleacă.
Iar eu rămân lividă şi slabă, cu sufletul pustiit.Trecutul nemilos mi se înfăţişază înaintea ochilor pentru a mia oara, ducându-mă aproape de nebunie.
Îmi amintesc şi acum cu câtă convingere am acceptat.Fără nici o şovăire, ca şi cum aş fi aşteptat toată viaţa mea acel moment. .Parcă demonii mă împingeau spre această faptă regretabilă, iar eu îi urmam docilă.
Am privit îndelung pastila din mâna mea.O găseam fascinantă.Pentru mine nu reprezenta decât o portiţă de evadare din plictis.Sfidarea regulilor îmi dădea impresia de libertate.Stiam totul despre droguri,la urma urmei cred ca asta a fost motivul principal pentru care am ales aceasta cale.Stiam ca efectele pe termen lung sunt nocive,stiam ca o data pornit pe acest drum,cu greu mai gasesti calea salvatoare,dar mai stiam si ca daca voi incerca o singura data,voi gasi puterea sa ma opresc.Aceasta a fost numai o alta impresie gresita,adaugata lungului sir de dezamagiri.
Aşadar am înghiţit-o cu nesaţ, aşteptând ca efectele sa isi faca simtite prezenta. Stăteam întinsa pe sofa, cu ochii aţintiţi spre ceasul mare de pe perete.Eram puţin intrigată de faptul că acele o iau razna.Se roteau cu o repeziciune uluitoare pentru ca în urmatoarele secunde să se oprească.Oamenii din jurul meu aveau cu totul alte chipuri.Aratau ca niste clovni desprinsi din filmele horror.La un moment dat,A. se apropie de mine.Imi apuca mana si o tine strans.Am impresia ca ii aud vocea ca prins vis.Vorbeste neincetat despre alegeri proaste,de parca pe mine m-ar interesa de astfel de lucruri in acest moment.Restul amintirilor,ei bine...au cazut in prapastia uitarii.Cand m-am trezit,aveam impresia ca am picat de pe un nor exact pe beton.Durerea de cap devenea tot mai insuportabila iar amorteala persista in tot trupul.A.m-a sunat pe la 2 sa ma intrebe cum ma simt,dar in momentul in care a inceput sa imi tina un discurs de etica i-am inchis.Nu aveam chef de nimic,cu atat mai putin de cuvintele lui spuse in van.Cu toate ca ma simteam ingrozitor,nevoia de droguri devenea tot mai insuportabila.
S-a dovedit ca puterea pe care consideram că o am, de a mă controla, este nimic în comparaţie cu nevoia nebună ce mă cuprindea.Din acea zi, nu am mai fost aceeaşi.Mă schimbasem în întregime.Uram lumea ce mă înconjura.O găseam sordida, aşa că mă refugiam în acele pastile blestemate.
Nu mai eram liberă.Eram doar o marionetă a drogurilor.Oamenii mă priveau cu suspiciune, aşa cum un public dintr-un teatru priveşte cu dezgust actorul ce şi-a jucat prost rolul.Da, asta eram.Un actor amator pe scena vieţii.Îmi spuneam rolul cât de repede posibil, pentru ca mai apoi să mă izolez în lumea mea.Doar atunci mă simţeam fericită.Bineînţeles, cu timpul am realizat că ceea ce eu numeam fericire, era doar plăcere.Ori între fericire şi plăcere este o diferenţa imensă.Preţul platit era enorm.Pe lânga suma pe care o cheltuiam zilnic, se mai adăuga şi suferinţa provocată celor dragi, precum si propria mea sănatate.Să nu mai vorbesc despre viaţa mea interioară, extrem de tumultoasă.
Timpul trecea cu repeziciune, o data cu el se mai smulgea o fila din jurnalul vieţii mele.Mă simţeam îmbătrânită, deşi aveam doar 18 ani.Alungasem toate fiinţele pe care le-am iubit şi care m-au iubit.Inclusiv pe A.Deşi a încercat din răsputeri să mă ajute, într-un final a renunţat.Nu pot sa îl învinuiesc.Ii vorbeam urat,facandu-l sa inteleaga ca nu ma mai intereseaza.
Mă retrăgeam tot mai des în cochilia mea.Eram tacută, rece, placidă.Nu mă impresiona nimic şi nimeni.Nu eram nimic altceva decât un cub de gheaţă.
Lucrurile nu aveau cum să decurgă astfel la infinit.Am fost obligata sa apelez la un centru de dezintoxicare.Si iata-ma aici,luptandu-ma cu himerele trecutului.Au trecut 2 luni de cand sunt internata,si pot sa spun ca imi este din ce in ce mai greu.Nu m-am vindecat,si daca as gasi o cale sa ies,as incepe din nou sa ma droghez.Singurul lucru pe care l-am realizat,este sa fiu cat se poate de sincera cu mine.Ori nu stiu cat ma va ajuta asta in problema drogurilor.
.....................................................................................