Soarele se apropia din ce in ce mai mult de Pamant.Locuitorii erau speriati.Nimeni nu stia ce se intampla,caldura devenea insuportabila,aerul se rarefia.Priveam ratacita si inspaimantata in jur.
Cerul se despartise ... despartitura forma un drum pavat cu aur,o voce calda totusi poruncitoare se auzea din cer.Mortii au iesit din morminte,ghidati de o forta enorma.Atunci mi-am dat seama ce se intampla.Am privit ingozita in spatele meu,nu mai eram in acelasi loc.M-am trezit urcand spre cer,nu eram singura.Toata populatia era acolo.Mii de intrebari imi veneau in minte,nu credeam ca o sa vad sfarsitul.Era incredibil,teama mi s-a strecurat in suflet..nu puteam sa dau inapoi...nu puteam decat sa urc.Ma gandeam cu groaza la momentul in care trebuia sa raspund Lui Dumnezeu.Iar in functie de raspunsurile mele si capacitatea mea de a vedea binele in tot ce e rau urma pedeapsa.Ma gandeam deja la o soarta crancena.Sortita sa stau in intuneric,fara cale de scapare ...dureros...toate regretele nu te ajuta la nimic,nu putem schimba trecutul...deodata totul s-a intunecat in fata mea,ganduri de nedeslusit imi acaparau mintea facandu-ma sa alunec in prapastia sufletului meu...m-am trezit cu sudoare pe frunte zicandu-mi:"Totul parea atat de real!"
Am stiut ca ceva trebuie sa se schimbe in viata mea.Era clar ca El mi-a dat un semn.Trebuie sa fiu mai buna!Toti trebuie sa fim mai buni!Imi spun asta in fiecare zi,dar lumea e prea cruda,mi-as dori ca valul iluziei vietii sa fie dat la o parte,sa ne privim macar o data asa cum suntem de fapt,fara minciuni,ipocrizie.
Candva acea zi va veni,si Pamantul va inceta sa mai existe!
Cerul se despartise ... despartitura forma un drum pavat cu aur,o voce calda totusi poruncitoare se auzea din cer.Mortii au iesit din morminte,ghidati de o forta enorma.Atunci mi-am dat seama ce se intampla.Am privit ingozita in spatele meu,nu mai eram in acelasi loc.M-am trezit urcand spre cer,nu eram singura.Toata populatia era acolo.Mii de intrebari imi veneau in minte,nu credeam ca o sa vad sfarsitul.Era incredibil,teama mi s-a strecurat in suflet..nu puteam sa dau inapoi...nu puteam decat sa urc.Ma gandeam cu groaza la momentul in care trebuia sa raspund Lui Dumnezeu.Iar in functie de raspunsurile mele si capacitatea mea de a vedea binele in tot ce e rau urma pedeapsa.Ma gandeam deja la o soarta crancena.Sortita sa stau in intuneric,fara cale de scapare ...dureros...toate regretele nu te ajuta la nimic,nu putem schimba trecutul...deodata totul s-a intunecat in fata mea,ganduri de nedeslusit imi acaparau mintea facandu-ma sa alunec in prapastia sufletului meu...m-am trezit cu sudoare pe frunte zicandu-mi:"Totul parea atat de real!"
Am stiut ca ceva trebuie sa se schimbe in viata mea.Era clar ca El mi-a dat un semn.Trebuie sa fiu mai buna!Toti trebuie sa fim mai buni!Imi spun asta in fiecare zi,dar lumea e prea cruda,mi-as dori ca valul iluziei vietii sa fie dat la o parte,sa ne privim macar o data asa cum suntem de fapt,fara minciuni,ipocrizie.
Candva acea zi va veni,si Pamantul va inceta sa mai existe!
1 comentarii:
'Candva acea zi va veni si Pamantul va inceta sa mai existe!'...adica niciodata?:))
Trimiteți un comentariu