Durerea de cap nu imi da pace,cred ca am gripa,e epidemie la noi in oras.Microbi,asta era tot ceea ce imi lipsea.Nasul imi curge ingrozitor,am un munte de servetele in fata.Dar nu vreau sa ma plang...
... as putea sa pictez lumea asta difuza,in cele mai vii culori,as salva lumea,m-as salva pe mine,biata egoista.Dar nu exista suficiente culori,si stiu ca n-as reusi.
Decorul livid de toamna ma face sa ma cuibaresc intr-un loc,izolat.Din acest motiv,multe persoane iubite m-au uitat.Sau poate ca eu le-am facut sa ma uite.Cand te izolezi,oferi celorlalti un semnal.Ceva gen,plecati si lasati-ma in pace!
Am crezut ca am nevoie de liniste,dar linistea nu m-a ajutat.Va rog,nu faceti gresala mea.Nu va indepartati de prieteni.Este tot ceea ce conteaza.Regretele imi ocupa memoria,e ca si cum o voce imi reaminteste mereu ca e cineva acolo,caruia ii pasa de mine candva,doar ca am fost mult prea proasta sa observ.Pedeapsa mea este ingrozitoare.Cand esti doar tu cu tine,judecata este mult mai aspra.Merit toate aceste lucruri,stiu ca merit.Poate merit ceva mult mai rau,nu indraznesc sa cer indurare.
Viata mea se imparte intre scoala,teme si cateva iesiri.Nu am resusit sa imi traiesc adolescenta ca o persoana obisnuita,indraznesc sa spun ca mai sunt si altii ca mine,cel putin asa cred.Niste adolescenti plictisiti,gasind refugiu in cele mai stupide lucruri posibile.
Am ajuns sa imi construiesc o lume din cuvinte.Lumea mea petrecuta printre rafturile pustii ale bibliotecii.Mirosul paginilor vechi imi dau fiori.Traiesc in povestile altora,am uitat ca am si eu o poveste.O poveste ce trebuie scrisa,doar ca am pierdut condeiul,si hartia mi s-a terminat.
Imi vedeam viitorul,stand intr-o camera goala,cu un teanc de carti,o cafea si o lampa uzata.Mi se parea cel mai frumos viitor,dar am revenit repede la realitate.Cine si-ar dori un astfel de destin?Vreau o viata,m-am saturat sa traiesc in viata altora.De ce sa traiesc in personaje din carti?De ce sa nu fiu eu personajul?
Durerea de cap nu imi da pace,cred ca am gripa,e epidemie la noi in oras.Microbi,asta era tot ce imi lipsea.Nasul imi curge ingrozitor,am un munte de servetele in fata.Dar nu vreau sa ma plang...nu acum...cand a inceput povestea mea.Ma simt libera,si sunt fericita...totul va fii bine,simt asta.Este singura certitudine.
... as putea sa pictez lumea asta difuza,in cele mai vii culori,as salva lumea,m-as salva pe mine,biata egoista.Dar nu exista suficiente culori,si stiu ca n-as reusi.
Decorul livid de toamna ma face sa ma cuibaresc intr-un loc,izolat.Din acest motiv,multe persoane iubite m-au uitat.Sau poate ca eu le-am facut sa ma uite.Cand te izolezi,oferi celorlalti un semnal.Ceva gen,plecati si lasati-ma in pace!
Am crezut ca am nevoie de liniste,dar linistea nu m-a ajutat.Va rog,nu faceti gresala mea.Nu va indepartati de prieteni.Este tot ceea ce conteaza.Regretele imi ocupa memoria,e ca si cum o voce imi reaminteste mereu ca e cineva acolo,caruia ii pasa de mine candva,doar ca am fost mult prea proasta sa observ.Pedeapsa mea este ingrozitoare.Cand esti doar tu cu tine,judecata este mult mai aspra.Merit toate aceste lucruri,stiu ca merit.Poate merit ceva mult mai rau,nu indraznesc sa cer indurare.
Viata mea se imparte intre scoala,teme si cateva iesiri.Nu am resusit sa imi traiesc adolescenta ca o persoana obisnuita,indraznesc sa spun ca mai sunt si altii ca mine,cel putin asa cred.Niste adolescenti plictisiti,gasind refugiu in cele mai stupide lucruri posibile.
Am ajuns sa imi construiesc o lume din cuvinte.Lumea mea petrecuta printre rafturile pustii ale bibliotecii.Mirosul paginilor vechi imi dau fiori.Traiesc in povestile altora,am uitat ca am si eu o poveste.O poveste ce trebuie scrisa,doar ca am pierdut condeiul,si hartia mi s-a terminat.
Imi vedeam viitorul,stand intr-o camera goala,cu un teanc de carti,o cafea si o lampa uzata.Mi se parea cel mai frumos viitor,dar am revenit repede la realitate.Cine si-ar dori un astfel de destin?Vreau o viata,m-am saturat sa traiesc in viata altora.De ce sa traiesc in personaje din carti?De ce sa nu fiu eu personajul?
Durerea de cap nu imi da pace,cred ca am gripa,e epidemie la noi in oras.Microbi,asta era tot ce imi lipsea.Nasul imi curge ingrozitor,am un munte de servetele in fata.Dar nu vreau sa ma plang...nu acum...cand a inceput povestea mea.Ma simt libera,si sunt fericita...totul va fii bine,simt asta.Este singura certitudine.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu